Dacă toamna...

"Ce frumos ştii tu/ să înfrunzeşti/ Ce frumos ştii./ Dacă toamna/ nu mi-ar fi ruginit/ aripile/ te-aş fi cules / şi te-aş fi pus/ semn de carte/ la ziua / când te-am cunoscut./ Dacă toamna/ nu mi-ar fi furat/ aripile,/ prefăcându-le / în praf de stele,/ m-aş fi întors / în calendar/ pentru o nouă / era glaciară./ (Se dăruieşte prietenilor la umbra cărora mă odihnesc)" Traian Metaxa Altceva nu mai are sens! El ştie... Traian ar fi împlinit astăzi 60 de ani. Băiatul lui n-a uitat... Nu va uita vreodată! Bogdan, mulţumim pentru că nu ne laşi nici pe noi să uităm.

Ne-au păcălit!

Sau, doamne, ce trist!, m-aţi păcălit iar!

Să-mi fie ruşine! De ce am plâns? Degeaba! De ce au plâns părinţii lor? Doamne! Să vă fie ruşine! De ce n-aţi plâns? Pentru că vă era, pur şi simplu, poftă de guvernare. De ciorbă de burtă românească! Am mai fost cu voi. Dar, de ce nu mi-a fost bine cu voi, cu... ăi buni şi şmecheri din dreapta? Pentru că m-aţi ameţit cu idei, cu principii, m-aţi dus în stradă, m-aţi făcut să mă bat pentru voi şi m-aţi abandonat ca pe un copil handicapat pe care, oricum, nu l-aţi vrut niciodată. Mai mişto sunt amazoanele altora. Nu mă contraziceţi, că ripostez! Nu vreţi decât binele propriei societăţi şi vreţi să vă slugărească idealişti( ieftini aproape...) Ameninţaţi-mă! Abia aştept. Ruşine să ne fie! Pentru că ne-aţi păcălit iar. Iar şi cu biscuiţi nemţeşti. Aşa ne-aţi păcălit! Mă declar a fi în Opoziţie! Punct.

Moartea nu are culoare! Nu politizaţi!

România, unită! Politicieni, lăsaţi-o să îşi plângă morţii! Fără să îi transmiteţi voi că donaţi sânge, că nu mai faceţi petrecerea renumită- pentru care aţi lăsat angajaţii fără bani- evident, fără să ştie opinia publică- fără să o chemaţi voi la vreun marş al tăcerii, fără să glăsuiţi voi, în orice fel! E rândul vostru să tăceţi! Aţi supravieţuit vreunui incendiu? Vi s-a topit carnea pe voi? Dar pe copiii voştri? Nu? Tăceţi, atunci! Şi nu mai daţi comenzi angajaţilor să scrie! Lăsaţi oamenii simpli să se cheme între ei, să se ajute între ei, aşa cum trebuie, fără să fie datori vreunei doctrine pe care voi înşinvă daţi nici doi bani... nu mai zic litri de sânge! Staţi deoparte! Fiţi oameni! În linişte. Oameni şi atât. Moartea nu are culoare! Nici copiii noştri!

Haideţi s-o cunoaşteţi pe marea mea iubire!

Mda, am fost un pic hoaţă în titlu, chestie pe care, cu orice aparentă pierdere, vreau să o menţin în limitele bunului simţ şi pe site-urile de ştiri la care scriu. Totuşi, n-am minţit cu nimic nici de această dată. Şi-apoi, da, poza...

(O să răspund cu-un zâmbet şi-un sărut jucăuşei ridicări de sprânceană a domnului Sfetcu). Cu diverse alte ocazii, am zis, mai în glumă, mai în serios: când visul de-o viaţă- visul acela fantastic din copilărie, poate una dintre cele mai mari dorinţe din viaţa asta- e pe cale să se îndeplinească, apăi toată treaba vine inclusiv cu teamă. Nu, pe bune, mi-am zis: aaaaoooleu, gata? Doamne, te rog, pot s-o mai joc de câteva ori înainte...? :) E, da, chiar sunt băftoasă! „Didina şi Emil”(original „Încurcă lume” de A.D. Hertz), în regia lui Remus Găină, va fi jucată a patra oară, la Giurgiu. De această dată(ce emoţii, ca la început!) în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene. Este o onoare! Mulţumesc şi eu directorului Teatrului „Tudor Vianu”, Mircea M. Ionescu, pentru invitaţie şi sper din suflet ca amatorii trupei Octogon să reuşească o figură frumoasă în cadrul acestui eveniment cultural deosebit. Sunt răcită cobză(ieri plângeam pe tema asta, la propriu), prietena mea Ana Trăsnea, la fel. Dar aşa de mare-i iubirea pentru această artă, încât, pun pariu, până mâine, marţi, 20 octombrie- ora 16.30, Ateneul „Nicolae Bălănescu”- va trece tot. Mai puţin emoţia. Inclusiv cea a revederii tuturor colegilor, Gabi Caraconcea(Chiripuricescu), Marian Damian(Emil Strâmbuleanu), Remus Găină(Matei) şi a harnicei şi devotatei noastre sufleor Maria Boşman. Vă rog să ne ţineţi pumnii şi vă aşteptăm să râdeţi (cu noi, de noi, cum alegeţi, doar bine să vă simţiţi!), să vă relaxaţi şi să ne aplaudaţi :P Cătălina Sfetcu- Didina :D P.S. Vom fi din nou, noi, fetele, mişto machiate de Miruna Dana's Make Up, dar şi supercoafate de Iulian Popescu.

De ce presa lor e mai presă decât cea a altora?

După informare, permiteţi-mi să şi opinez. Este dreptul meu! După uluitoarea conferinţă de presă de astăzi a PNL Giurgiu, mai mulţi jurnalişti am fost la o „cafea de împăcare”, cum, evident- în glumă, a spus o colegă. Totuşi, gluma are şi o, dacă-mi permiteţi, o fină aromă de tristeţe, având în vedere că am văzut cu toţii: ziariştii ajung să se certe din cauza şefilor lor, urlă unii la alţii: ba eu ştiu mai bine, ba al meu e mai frumos! Doamne fereşte de mai rău, cunosc cazuri în care s-au bătut, prin ţară, din această pricină, din cauza unor războaie ale altora. Da, ale altora care, dup-aia, s-ar putea să se pupe. Ştiţi bine! Am mai zis-o, dar vreau să o repet: trageţi după voi, aruncaţi în tranşee, în faţă, oameni simpli. Unii chiar cred în voi, alţii cred doar în buzunarele voastre, dar ruşinos este pentru un politician, bărbat mai ales, să lase peniţele aţâţate să zgârie hărtii, în numele lui, să sară la gâtul colegilor de breaslă, ca să arate ce devotat îi este el şefului. Iar el, politicianul care chiar nu are aceleaşi probleme, social vorbind, cu soldaţii, el priveşte bătălia, zâmbind, încântat, din faţa ecranului. Ruşinos! Şi mai ruşinos este, pentru mine, că a fost o vreme când asta mi se părea normal. Din respect pentru colegii mei, n-o să continui aici cu vreuna dintre celelalte concluzii trase, corecte, pertinente şi sincere, pe care le-am exprimat acolo. Fiecare ar trebui să scrie ceea ce gândeşte. Dacă în ziar nu are cum, invit aici. Totuşi, tot din respect pentru oamenii care mă cunosc, chiar şi pentru cei care nu mă cunosc, chiar şi pentru cei care pretind că mă cunosc şi spun tâmpenii, nu pot accepta asta: Cum să ai tupeul să spui despre cineva care nu scrie de bine de Opoziţie, ci de Putere, că e mai puţin jurnalist decât cel care ţine cu Opoziţia şi scrie rău de Putere? Dar atunci când este la Putere, acela care zice fraza de mai sus, uită de "regula" cu pricina. Doamne, cu tot respectul, aşa ceva nu poate trece nescris! Cum să spui că politicienii care cumpără bunăvoinţa presei sunt mai protejaţi? Cum, când toţi asta faceţi? Cum, uitându-te în ochii celor care ştiu exact cum stă treaba? Am fost, ca noi toţi aproape, din Giurgiu, cel puţin, fie alături de Putere, fie alături de Opoziţie. Ori acolo, ori acolo. Unii chiar au rămas consecvenţi. Cred că-s vreo doi. (Sunt şi cei care pornesc la drum cu speranţa că vor reuşi să se menţină pe o singură linie, independentă, fără să cadă în vreo parte sau alta. Din nefericire, nu mai ştiu vreunul care să fi reuşit. Ori la tabloid, ori la politician. Ori te apuci de o meserie în firea ei iar la ziar scrii de drag şi (pe) degeaba. Ca să fii- complet- echidistant! Sunt basme alea cu ziariştii care scriu pentru PNL sunt liberi!) Numai că, revenind la acuzaţiile unor jurnalişti care scriu pentru liberali(unii din sedii aparţinând altor politicieni) faţă de jurnalişti care scriu pentru social-democraţi... băi, fraţilor, băi, încotro mergem noi? Eu ştiu că la fel de simpli am rămas, mereu, noi. Poate că ne-am îmbogăţit cu experienţa unor răni adânci ale războaielor altora. Fraţilor, e exces de zel sau e ordin? Nu răspundeţi, nici nu vreau să ştiu. Da, e vina noastră că s-a ajuns aici şi mi-e teamă că nu spre mai bine ne îndreptăm. Să fie clar: NU mă ruşinez cu faptul că scriitura mea pe site-ul www.giurgiu-net.ro este apropiată PSD. Dimpotrivă. N-o să comentez nici motivele plecării mele dintr-o redacţie apropiată PNL. (Şi sunt la fel de mândră de toate colaborările mele cu radio, tv şi presă scrisă- centrală sau locală!) Aşa cum nici dumneavoastră, politicieni, nu puteţi comenta- nu găsiţi motive, nici nu vă dau- ceea ce scriu, pentru că, indiferent de apropierea menţionată, opinia mea nu jigneşte, nu calomniază, nu minte, indiferent unde am fost, sunt şi rămân! Că deranjează, e... aş zice că mă de-a dreptul onorează. Încercaţi, am văzut, prin intermediul unor conturi false, pe Facebook, create de oameni al căror stil de a scrie îl recunosc, încercaţi, zic, doar decredibilizarea scriiturii prin „înviunuirea” că sunt remunerată de PSD. Şi a scriiturii mele, dar şi a altor colegi pe care, de altfel, nu i-aţi contrazis deloc. Păi, aşa pot să spun şi eu că şi dvs., printr-o formă sau alta, aţi remunera colegii apropiaţi liberalilor. Eu îmi asum fiecare cuvânt, fiecare gând, fiecare opinie, fiecare eventuală greşeală. Dumneavoastră veţi avea curajul să vă asumaţi vreodată tot ce faceţi, tot ce sunteţi, toate "rănile" oamenilor simpli? Cătălina Sfetcu