E o minune, e o minune adevărată!

"Dumnezeu ne-a adunat aici, jur!" Doi copii şi un profesionist. Iar ei au aplaudat. Au râs şi au uitat de ei. Noi am tremurat, am râs, am plâns, am strigat, am fost, am uitat de noi! Nişte copii, doamne, nişte copii. Dar ei ne-au desenat, aşa, ca pe nişte adulţi, în propriile suflete, cu aplauzele lor. Dependenţă! Ceea ce explică totul. Vă doresc tuturor să aveţi curajul să faceţi şi ceea ce iubiţi! Şi vă mulţumesc pentru că sunteţi îngăduitori :)